Centrul vechi al Bucurestiului, asa cum arata el acum, nu te mai imbie la nimic. E traversat in graba doar pentru ca este o scurtatura intre doua bulevarde pe care lumea s-a obisnuit s-o apuce. Si totusi, intr-o zi innorata pe un ger neprietenos, am iesit in grup la pozat. Daca privesti atent, sunt atatea cadre de luat, sunt atatea lucruri care te incanta si care ar putea sa te incante si mai mult daca cineva s-ar ocupa de ele. Lipscaniul de azi e doar un morman de noroi, sapaturi, pereti mancati si acoperisuri gata sa se prabuseasca. Ma intristez si ma revolt: chiar nu suntem in stare?
