Tura de rasarit a fost alta poveste. A fost o batalie intre inclinatia pantei pe care urcam pieptis si lumina rosie ce incepea sa apara pe cer si pe care nu trebuia s-o pierdem. Printre gafaitul urcusului nu stiam ce e mai important: sa apuc sa trag pozele sau sa apuc sa urc pana in varf Cred la un moment dat a fost de ajuns izbanda de a ajunge. ..nu si dupa ce am ajuns la cabana si am descarcat pozele dupa un somnic de o ora si jumatate.
2 comments:
Asa da domle, jos palaria! Daca la bucolicele cu casa prindeai un pic mai putina umbra, era perfect! Papadia si floarea cealalta nu prea se ridica la inaltimea restului, dar presupun ca au facut parte din temele obligatorii.
PS Somnic?!
ce poti sa'ti doresti mai mult dekt sa fii chiar tu acolo?
Post a Comment