Daca peisajul si arhitectura Tunisiei pot fi confundate cu Egipt sau Malta, oamenii iti aduc aminte imediat unde esti. Mai ales daca te abati de la traseele turistice si mergi sa vezi lumea la ea acasa. La prima vedere pare teribil deprimejdios. O nebunie curata pentru o femeie sa mearga singura cu aparatul de gat, cu umerii descoperiti prin cele mai uitate de lume sate. Dar sunt foarte sigure. Cel putin pe timp de zi. Si nu pentru ca tunisienii ar fi cu bun simt sau cu atata frica de Alah incat s-ar abtine de la ceva, ci pentru simpla realitate: a ataca un turist e ca si cum renunti la painea din ziua de maine.
Anual, in Tunisia vin 5 milioane de turisti, cam un strain la 2 tunisieni. Mai mult, turistii sunt protejati si de o lege nescrisa: daca esti tunisian si ataci un turist esti pedepsit in piata centrala, iar pentru o comunitate ca a lor asta e mai rau ca aruncatul cu pietre in adulterini.
You get there and you pass it on. They're weird, partly recognizible others surprisingly different. You like them and you dont. Feels a thing to do to see them but you cant just sit and relax. They might be pitoresque but they're not friendly. At all. 
